Angajez tanar cu experienta

Cam asa suna toate anunturile pentru locuri de munca. Am trait si eu o experienta asemanatoare acum cateva saptamani. Cum sunt studenta as cauta un loc de munca cu un program cat de cat flexibil tocmai pentru a-mi face aceea experienta pe care o cere toata lumea.
Eram eu in oras cand vad in vitrina unui magazin "Angajez contabila cu atestat pentru contabilitate primara, maxim 35 de ani." Cum indeplineam toate conditiile am zis sa intru si sa vad cum stau lucrurile. Intru si dau peste o doamna care cica era sotia managerului. Cand intreb daca mai e valabil anuntul imi raspunde foarte amabil ca da. Apoi o intreb unde se pot depune CV-urile cand ma lovesc de o privire foarte sceptica "dar pe tine te intereseaza?". Ii raspund ca da. Imi spune sa ii dau un numar de tel si in caz ca e de acord sotul ma contacteaza sa vin la interviu. Ii dictez eu numarul cand ridica dintr-o data privirea si ma intreaba: "Dar nu te supara cati ani ai?", ii raspund ca 20. Apoi: "Dar tu ai 20 de ani?". Deja nu stiam daca sa ies afara sau sa ma bufneasca rasul. Ii raspund ca da, am 20 de ani, am terminat liceul economic, am atestat de contabilitate primara si sunt studenta in anul 2 la stiinte economice. Ii spun sincer ca nu am experienta si imi raspunde ca nu ar fi un inconvenient. Noteaza mai departe numarul de telefon pe o fituica si o baga in buzunar. Din acel moment am stiut ca nu ma va suna in veci.
Cautati voi, dragi patroni, tineri cu experienta sa vedeti daca gasiti. Experienta se dobandeste muncind, avand sansa unde sa ti-o faci, nu pe bancile scolii.
PS: Poza nu are legatura postul, dar am gasit-o amuzanta :))

Mare vs. Munte

Discriminare

Am fost azi la medic pentru a-mi face analizele alea obligatorii. Stiu, sunt o intarziata, dar mai bine mai tarziu decat deloc. Ajunsa acolo m-a cantarit, m-a masurat bineinteles cu o graba specific romaneasca. Nici in cele mai frumoase vise nu am avut eu 1,70 m si nici in cele mai urate cosmaruri nu am avut 54,7 kg, eu avand 1,67 m respectiv 51 kg.
Apoi mi-a dat sa completez un formular cu date personale si cu istoria bolilor pe care le-am avut sau le-au avut rudele de gradul I si II. Ca noroc ca nu am avut prea mult ce sa completez, eu fiind destul de sanatoasa, cand vad unele rubrici DOAR pentru fete. Si ce trebuia sa scrii in rubricile alea? Daca ti-ai inceput viata sexuala, daca ai avut mai mult de 6 parteneri :-O. Adica de ce doar la fete ne intereseaza? Barbatii nu sunt purtatori de boli si ei nu prezinta un factor de risc daca au schimbat partenerele ca pe sosete?  Daca tot nu ne e rusine, si e si normal sa fie asa la o consultatie medicala, pentru ca e sanatatea ta in joc, de ce numai femeile sunt intrebate? Dilema, dilema, dilema...
Si poate va mai intrebati de ce traim noi femeile mai mult. Pentru ca pana si statul e mai interesat de sanatatea femeilor decat de cea a barbatilor. :))

PS: Azi plec la Oradea \:D/. Ade ai facut curat, Alex am ce sa mananc pe acolo? :))

Pauza de publicitate

De obicei nu ma uit la reclame, dar atunci cand e ceva interesant nu schimb canalul nici pe timpul pauzei de frica sa nu ma iau cu altceva si sa uit sa mut inapoi. Ceva de genu am patit si ieri seara. Ma uitam eu la o emisiune faina si ca de obicei cand e mai interesant baga publicitate. Nimic nou pana aici. Dar ce reclama am vazut m-a socat.
In prima faza erau niste tipe frumoase, sumar imbracate intinse lasciv peste niste masini de lux. O reclama tipica la masini m-am gandit eu, dar NU. La o privire mai atenta erau niste fete schilotite, una fara mana, alta fara un picior, alta intorcandu-se cu fata la camera avea obrazul ars si cicatrizat. Groaznic. La sfarsit zicea ca e o campanie impotriva vitezei excesive.
Adica noi (a se citi CNA) cenzuram pe unu care fumeaza, dar lasa asemenea reclame sa ruleze pe post fara nici o problema. Nu sunt impotriva campaniilor, dar facute intr-un mod in care sa nu deranjeze retina celorlalti. Acum nu se mai ingrijoreaza ca poate se uita copiii la tv? Parca mai era o reclama de genu cu o fetita care zboara prin parbriz din cauza ca nu purta centura de siguranta.
Eu inteleg ca fix acesta este scopul reclamelor de genul acesta, sa socheze, dar oare nu se poate face educatie numai cu parul?
Nu e vina mea, simplu pieton, ca exista retardati care conduc aiurea si omoara sau nenorocesc alte persoane. Iar pe asa oameni cretini nu ii schimbi cu o reclama prost facuta. Iar eu daca vreau sa ma informez despre consecintele vitezei excesive ma uit la stirile de la ora 5.

Poveste

Cand mi-am facut blogul eram ingrijorata ca nu voi stii ce sa scriu in el, ca voi fi in pana de inspiratie. Azi, rascolind pozele din calculator mi-am adus aminte de Alex, un baietel de 3 ani pe care l-am cunoscut la un cetru de plasament. Eram in clasa a 10 a iar clasa mea era implicata intr-un program de voluntariat, daca ii pot spune asa. Nu faceam mare lucru, doar mergeam o data pe saptamana la un centru pentru minori si le cumparam prajituri, dulciuri, fructe, haine, i-am dus la teatru si cinematograf pe cei mai mari, la cofetarii. Pentru noi poate nu e mare lucru sa vedem o piesa de teatru, dar pentru cineva care nu a intrat niciodata in acea cladire mare inseamna enorm.
Sa revin la Alex… era un baietel blond, cu ochi albastri, frumos foc. Statea la mine in brate. Nu am reusit sa il fac sa vorbeasca deloc, doar radea atunci cand il gadilam sau il intrebam ceva.
Eu ador copiii mici si imediat m-am lipit de el. Am stat cu el aproximativ 2 ore, apoi a trebuit sa plecam. In momentul in care ne-am ridicat si a venit asistenta care lucra acolo sa il ia s-a lipit cu bratele de picioarele mele si a inceput sa planga. Nici nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce am simtit atunci. Imi venea sa il iau in brate, sa il linistesc cumva, dar m-am gandit ca mai mult rau ii fac, mai tare se va atasa. Am plecat acasa gandindu-ma la el. L-am mai vazut o singura data, la o serbare de Craciun, era cu parintii care din cate am inteles au venit dupa el. Au trecut de atunci mai mult de 4 ani, poate e la scoala, sper din suflet sa ii fie bine.
A fost intamplarea care m-a marcat cel mai mult. Am realizat cat de norocoasa sunt. Ca nu sunt in situatia in care sa ma atasez de o persoana care ma tine 2 ore in brate, pentru ca am acasa pe cine sa imbratisez, aproape. Ne facem atatea probleme si atatea griji cu mana noastra si ne consideram cei mai batuti de soarta, parasiti de noroc, irosim atatea lacrimi, cand adevaratele drame le traiesc altii, nu noi. Plangem ca nu putem merge in nu stiu ce vacanta, ca ne-a parasit iubitul/iubita, dar daca nu am avea nimic dupa ce am mai plange?

La Multi Ani !!!

Desi e nascuta in data de 3 august, oficial azi e ziua ei. LA MULTI ANI, TUSI!!! Sa intineresti, sa infloresti, sa te imbogatesti si sa faci aceeasi papica buna ca imediat vin la tine >:D<. Sa ti se indeplineasca toate dorintele si sa fi sanatoasa mai 500 de ani!

Pitici

Fiecare om are piticii lui pe creier sau pasarele cum se mai numesc. Eu recunosc ca am un stol intreg. Si nu ma refer la lucrurile pe care le uram cu totii gen ipocrizie, minciuna etc. Piticii sunt fixurile pe care le avem. O sa enumar numai cativa ca sa nu va speriati. :))
* nu imi place sa spal vase.  De fapt urasc sa spal vasele, dar de voie de nevoie trebuie sa fac si asta.
* urasc sa am unghiile scurte (ca si acum). Nu pot sa tastez bine, iar cand ma uit la mana mea ma apuca groaza.
* nu imi plac florile artificiale. Mai mult imi plac alea uscate decat cele din plastic.
* cand stau pe scaun am obiceiul sa dau dintr-un picior. E mai mult un tic, dar deja devine enervant, mai ales pentru cei din jur care au impresia ca sunt mereu agitata.
* pitic de la mare: nu mananc hamsii. Adica nu le mananc capul pentru ca se uita la mine. :))
* nu mananc carne de miel. Si nu din cauza ca nu e buna, nici nu cred ca am gustat, dar cand eram mica avea bunicul un miel pe care l-a taiat.
* imi sare tandara relativ repede, dar imi si trece la fel. Desi am observat ca depinde de persoana. Cu unii am o rabdare infinita, altii orice ar face ca e bine, ca e rau ma enerveaza.

Si sunt convinsa ca am mai multi, pe care i-am uitat acum. Poate stiti voi vreun pitic de-al meu pe care l-am omis. Sunteti liberi sa comentati. Sau povestiti-mi despre piticii vostri. Sunt sigura ca aveti.

Adunate de la mare

Am venit de cateva zile de la mare si deja mi-e dor de ea. A trecut prea repede timpul acolo. Dupa cateva peripetii legate de cazare am stat intr-un apartament frumos la 5 min de Satul de Vacanta din Mamaia.
Statiunea a fost cam dezamagitoare, cam plina de manele si alge. Dar dupa ce ne-am acomodat am gasit cateva localuri unde sa mancam bine si fara sa sara mancarea din farfurie de la manele. M-am bucurat sa vad ca mai exista oameni care te servesc cu zambetul pe buze desi poate sunt obositi. Cand vine vorba de mancare la mare si cantitatea a fost mare. Am mancat cea mai buna si mare clatita din viata mea, pizza din care s-au saturat trei persoane, un platou haiducesc alcatuit din 2,5 kg de carne (gratare pui/porc, frigarui, ceva carnaciori foarte buni, mici), cartofi prajiti si muraturi din care au mancat CINCI persoane!!!
Am vazut rasaritul dupa doua incercari esuate si bineinteles ca nestiind la ce ora rasare soarele exact si disperati sa nu iasa din mare iar noi sa il ratam ne-am postat pe plaja de la ora 4 si am asteptat cam pana la 5:30 dar a meritat fiecare minut. :))

Vremea a fost asa si asa, indeajuns de buna sa nu ne prajim, dar lacoma de mine vroia tot soarele sa pot sa stau la plaja toata ziua si sa ma fac neagra neagra. A fost mai bine ca au mai fost si nori si scurte ploi ca poate ma intorceam cu vreo insolatie sau arsura.
Mi-a parut rau ca nu am gasit o discoteca faina si fara manele sau nu am stiut noi unde sa cautam.
A fost foarte frumos si foarte scurt, mi s-a confirmat inca o data ca nu conteaza atat de mult locul in care te afli atata timp cat ai persoanele potrivite alaturi, desi nu pot sa neg ca si marea a avut o contributie enorma. Dar fiind alaturi de persoanele dragi chiar si lucrurile mai putin placute (alge, mizerie, manele) nu mai conteaza si maine m-as intoarce inapoi, in acelasi loc, cu aceleasi persoane desi drumul de aproape 20 de ore e criminal la propriu