Dileme

Barbatii nu ar trebui sa aiba ziua de nastere. Pe certificatul lor de nastere ar trebui sa scrie "nascut in anul ..." si atat. Ar trebui sa isi serbeze "ziua de nastere" numai pana la varsta la care accepta cadouri jucarii si dulciuri. Sa va explic...
De fiecare data cand se apropie ziua de nastere a unui barbat fie el amic sau iubit sexul frumos si slab este pus la mare incercare. Ce cadou sa-i iau? De ce v-am lua cadou brichete sofisticate cand tot restul anului incercam sa va convingem ca fumatul nu face bine la sanatate? La fel si cu bautura. Poti sa faci cadou o bluza, un parfum, o carte daca citeste, ceva ce sa aiba legatura cu vreo pasiune de-a lui. Daca cunosti un barbat de mai mult de 5 ani esti pusa in mare dificultate. Trebuie neaparat sa repeti cadoul din anul unu sau doi. Daca mai pun la socoteala si Mos Craciun, Iepurasul ai incurcat-o. Daca are si nume de sfant clar ai ghinion. :))
La femei e simplu. Niciodata nu avem prea multe haine, cosmetice, parfumuri, creme (pentru maini, pentru picioare, pentru corp, pentru unghii si toate vin in variante de zi si noapte :)) ), bijuterii, tot felul de decoratiuni pt camera, flori. Cand ati epuizat toate prostiile astea care noua ne trebuiesc am implinit 70 de ani si mai departe nu mai conteaza.
Dar exista si o parte plina a paharului. Nu e dracu asa de negru. Orice i-ati face cadou peste doua luni va uita. Pentru ca barbatii nu tin cont de nimicurile astea, noi ne agitam ca Pepsi.
AM ZIS!!!

P.S.: Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca si atare.


Dar asa-i ca am dreptate, fetelor?

9 luni, nu stiu cate saptamani si multe zile

Brrr... nu am mai scris aici de 9 luni. Altii fac un copil in timpul asta, mie atata imi ia ca sa scriu un nou post. =)) Cum este prea tarziu sa sun pe cineva si sa-i povestesc mai sanatos e sa scriu aici ceea ce ma "doare".
Am fost in seara asta la filarmonica, "Night of Queen". In program au fost lucrari din repertoriul Queen in aranjamente pentru cor si orchesta simfonica. Nu am cuvinte sa va spun ce frumos au sunat "Love of my live", "A kind of magic", "We will rock you" sau "We are the champions". Sala a fost plina, ba mai mult au fost destui oameni care au stat in picioare. Dar alta e durerea mea...
Cat de tunat in freza (ca sa nu folosesc alt apelativ) trebuie sa fi ca sa vii la filarmonica imbracat in pantaloni scurti, deasupra genunchilor, verde-brotacel + tricou + fular/esarfa?! Asta era un baiat. Sau sa ai pe cap o basca tricotata in toate culorile pamantului. Am mai vazut o fata imbracata in niste pantaloni scurti albi, dar scurti, de genul fund afara cu un maieu alb decoltat. Eu nu i-as lasa sa intre imbracati asa. Lumea a luat-o razna. E atat de greu sa te imbraci un pic elegant mai ales ca nu mergi sa dansezi pe mese, ci mergi intr-un loc in care stai si asculti, iar cei din fata ta sunt imbracati la costum?
Ceea ce mi-a placut insa a fost faptul ca erau o multime de doamne in varsta elegante si cu un zambet larg pe fata. Iti era mai mare dragul cand le vedeai. Si eu vreau sa ajung asa! :))

Iubesc...

... culoarea verde, natura, muntele si marea, primavara pentru ghiocei si copacii infloriti,  vara pentu soare si balaceala, toamna pentru culoare si iarna pentru zapada si sarbatori.
... sa imi beau cafeluta cu lapte sau laptele cu un strop de cafea cum ar spune altii, linistita cu prietenele mele sau singura ascultand muzica.
... unghiile lungi si ingrijite, manichiura frantuzeasca, pielea fina, baile lungi cu sau fara spuma, lotiunile de corp, bronzul natural, parul cret, sapunul de santal
... copiii, nasucul, manutele si ganguritul  bebelusilor
... cartofii prajiti, pizza, lactatele, ciocolata cu lapte si ciocolata amaruie, mandarinele, prajitura cu visine, salata de varza, placinta cu varza, ciorba de burta
... sa ma plimb, sa fac cumparaturi, ciorapii pufosi, 
... pozele , albumele foto vechi, argintul, lumanarile parfumate sau colorate
... animalele, in special cateii, bobocii de rata
... calele, lalelele, ursuletii de plus, Winnie the Pooh, animatiile 
... persoanele cu simtul umorului si care nu se supara usor, oamenii sinceri
... noptile linistite de la munte si rasaritul de la mare, povestile care se lungesc pana dupa miezul noptii cu persoanele dragi
... apa, sa inot
... Craciunul si atmosfera din pragul sarbatorilor, beculetele si ornamentele din oras, bradul impodobit, cadourile
... familia, prietenii, camera mea
 

Pentru Tine...

Muzica romaneasca veche

Si cand zic veche, nu ma refer la Andre sau 3SE, ci la muzica usoara romaneasca veche, anii '60,'70,'80. Ok, cred ca deja v-am ingrozit. Multe dintre cunostintele mele ma considera cam ciudata pentru ca imi place genul asta de muzica, dar asta e, fiecare cu "pasaricile" lui. Mie mi se trage din copilarie, la mine in casa se asculta multa muzica si se canta mult. Am crescut cu Madalina Manole, am fost la un concert de-al ei, i-am dat flori, m-a pupat, mi-a ramas ruj pe obraji si nu m-am mai spalat pe fata 3 zile apoi. Aveam vreo 5 ani. Acum e demodat sa duci flori artistului preferat, e de mare jena sa stai jos intr-o sala la concert fara sa nu te zbengui, sa dai din maini si picioare, iar faptul ca mi-a ramas urme de ruj pe obraz e rusine, nu a folosit un ruj de calitate.
Constat ca sunt cam singura din cercul de cunostinte care a auzit de "Hai vino iar in gara noastra mica" sau "Daca pleci", iar acum aprox. o saptamana am redescoperit o melodie de la care nu-i mai stiam decat un vers: "Cele mai frumoase flori nu's panselutele nici trandafirii" si am inceput sa caut mai multe melodii care au fost mai mult decat hituri atunci cand eu nu eram nici in faza de proiect.
A nu se intelege ca nu imi place muzica din zilele noastre, ca nu imi place o noapte de zbenguiala in nush ce club, dar pentru o zi de toamna cu putin soare nu mi se pare nimic mai potrivit decat o selectie de melodii vechi romanesti. Pur si simplu imi ajung la suflet. ;)

"Dragostea dureaza 3 ani"

Asa se numeste cartea pe care tocmai am terminat-o de citit si este scrisa de Frederic Beigbeder. Pot sa va spun ca mi-a placut foarte mult, e o carte care trateaza cel mai "siropos" subiect in cel mai realist mod cu putinta. E o carte scrisa intr-un stil destul de cinic cu un realism care scoate dragostea din aceea sfera cu norisori roz pufosi si o aduce in zilele noastre pline de tentatii si incertitudini. Eu m-am regasit mult in aceasta carte, poate prea mult. :)
Va scriu mai jos cateva citate pentru ca nu ma prea pricep sa fac comentarii literare. Si va spun ca are un final neasteptat, dar va las pe voi sa il descoperiti.

• Ni se spune deseori ca, dupa o vreme, pasiunea se transforma in "altceva", mai puternic si mai frumos. Ca acest "altceva" este Dragoste cu "D" mare, un sentiment, cu siguranta, mai putin excitant, dar, totodata, mai putin imatur. As vrea sa fiu foarte clar: acest altceva ma calca pe nervi si, daca asta e Dragostea, atunci le-o las puturosilor, descurajatilor, oamenilor "copti" care se balacesc in confortul lor sentimental. In ceea ce ma priveste, dragostea are un "d" mic, dar elanuri mari; nu dureaza ea prea mult, dar cel putin cand este aici, se simte. "Altceva-ul" ala al lor, in care ar vrea ei sa transforme dragostea, pare a fi o teorie inventata pentru mica lor satisfactie, pentru a se autolinisti trambitand ca altceva mai bun nu exista
  
• Asta e cartea unui copil rasfatat, dedicata tuturor zapacitilor prea puri pentru a trai fericiti. Cartea celor care au rolul negativ si pe care nu-i caineaza nimeni. Cartea celor ce n-ar trebui sa sufere pentru o despartire pe care au provocat-o ei insisi, dar care totusi sufera din pricina unei dureri cu atat mai ireparabile, cu cat stiu ca sunt singurii vinovati.
• Pentru a ramane indragostit, e nevoie ca in fiecare din noi sa existe o particica de insesizabil. Trebuie sa refuzi platitudinea, ceea ce nu inseamna sa nascocesti tresariri artificiale si cretine, ci sa stii sa fii uimit in fata miracolului fiecarei zile. Sa fii generos si simplu.
• Am invatat, mai ales, ca, pentru a fi fericit, trebuie sa fi fost foarte nefericit. Fara ucenicia durerii, fericirea nu este solida. Dragostea care dureaza trei ani e aia care nu a urcat pe munti si nici nu a ajuns in prapastii, aia care iti cade mura-n gura. Dragostea nu dureaza decat daca fiecare ii cunoaste pretul si e mai bine sa-l platesti dinainte, altfel risti sa platesti nota ulterior.

Si cateva citate amuzante, dar nu departe de adevar:

• Tipii sunt ca ardeii. Trebuie sa-i lasi la marinat.
  
• E mult mai placut sa faci dragoste cand esti indragostit. Femeilor, chestia asta le da impresia ca preludiul dureaza mai mult, iar barbatilor ca dureaza mai putin.
• In prima casatorie cauti perfectiunea, in cea de-a doua cauti adevarul.
• ...daca nevasta e pe cale sa-ti devina prietena, e timpul sa-i propui unei prietene sa-ti devina nevasta.

Ce as face daca ...

...peste o luna ar veni sfarsitul lumii sau as afla ca mor in viitorul apropiat? Ideea a venit de la Alex si este un fel de leapsa. Si eu am vazut filmul The Bucket List si il recomand tuturor.
My bucket list suna cam asa:

1. M-as intalni cu TOATE persoanele care inseamna ceva pentru mine si le-as spune tot ce simt, desi majoritatea sper ca stiu deja. :D
2. Sa nu radeti ... vreau un copil. Si cum nu mai e timp sa il fac si nu ar avea rost ca oricum ar muri, as adopta unul. Iubesc copiii si nu vreau sa mor fara sa am unul. :">
3. As merge la un concert Robbie Williams si la opera.
   
4. As zbura cu avionul si as sari cu parasuta. E singurul sport extrem care mi se pare interesant si pe care l-as incerca.
5. As face scufundari.
6. As vizita mai multe orase din tara, pe care le voi detalia intr-un post separat altadata.
   
7. Ultimele zile le-as petrece cu cei dragi ori la munte, undeva la inaltime ori pe o plaja sa vad rasaritul..

Poezie

Am gasit aici o poezie  care mi-a placut mult.

Zodia racului
de Octavian Paler

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

Poveste

Cand mi-am facut blogul eram ingrijorata ca nu voi stii ce sa scriu in el, ca voi fi in pana de inspiratie. Azi, rascolind pozele din calculator mi-am adus aminte de Alex, un baietel de 3 ani pe care l-am cunoscut la un cetru de plasament. Eram in clasa a 10 a iar clasa mea era implicata intr-un program de voluntariat, daca ii pot spune asa. Nu faceam mare lucru, doar mergeam o data pe saptamana la un centru pentru minori si le cumparam prajituri, dulciuri, fructe, haine, i-am dus la teatru si cinematograf pe cei mai mari, la cofetarii. Pentru noi poate nu e mare lucru sa vedem o piesa de teatru, dar pentru cineva care nu a intrat niciodata in acea cladire mare inseamna enorm.
Sa revin la Alex… era un baietel blond, cu ochi albastri, frumos foc. Statea la mine in brate. Nu am reusit sa il fac sa vorbeasca deloc, doar radea atunci cand il gadilam sau il intrebam ceva.
Eu ador copiii mici si imediat m-am lipit de el. Am stat cu el aproximativ 2 ore, apoi a trebuit sa plecam. In momentul in care ne-am ridicat si a venit asistenta care lucra acolo sa il ia s-a lipit cu bratele de picioarele mele si a inceput sa planga. Nici nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce am simtit atunci. Imi venea sa il iau in brate, sa il linistesc cumva, dar m-am gandit ca mai mult rau ii fac, mai tare se va atasa. Am plecat acasa gandindu-ma la el. L-am mai vazut o singura data, la o serbare de Craciun, era cu parintii care din cate am inteles au venit dupa el. Au trecut de atunci mai mult de 4 ani, poate e la scoala, sper din suflet sa ii fie bine.
A fost intamplarea care m-a marcat cel mai mult. Am realizat cat de norocoasa sunt. Ca nu sunt in situatia in care sa ma atasez de o persoana care ma tine 2 ore in brate, pentru ca am acasa pe cine sa imbratisez, aproape. Ne facem atatea probleme si atatea griji cu mana noastra si ne consideram cei mai batuti de soarta, parasiti de noroc, irosim atatea lacrimi, cand adevaratele drame le traiesc altii, nu noi. Plangem ca nu putem merge in nu stiu ce vacanta, ca ne-a parasit iubitul/iubita, dar daca nu am avea nimic dupa ce am mai plange?