Ce as face daca ...

...peste o luna ar veni sfarsitul lumii sau as afla ca mor in viitorul apropiat? Ideea a venit de la Alex si este un fel de leapsa. Si eu am vazut filmul The Bucket List si il recomand tuturor.
My bucket list suna cam asa:

1. M-as intalni cu TOATE persoanele care inseamna ceva pentru mine si le-as spune tot ce simt, desi majoritatea sper ca stiu deja. :D
2. Sa nu radeti ... vreau un copil. Si cum nu mai e timp sa il fac si nu ar avea rost ca oricum ar muri, as adopta unul. Iubesc copiii si nu vreau sa mor fara sa am unul. :">
3. As merge la un concert Robbie Williams si la opera.
   
4. As zbura cu avionul si as sari cu parasuta. E singurul sport extrem care mi se pare interesant si pe care l-as incerca.
5. As face scufundari.
6. As vizita mai multe orase din tara, pe care le voi detalia intr-un post separat altadata.
   
7. Ultimele zile le-as petrece cu cei dragi ori la munte, undeva la inaltime ori pe o plaja sa vad rasaritul..

Fara titlu

Nu suport oamenii fara personalitate. Nu suport cand cineva vine si incearca subtil sa se bage pe sub pielea mea destul de "finut" cat sa ma prind de idee, dar prea frumos mascat ca sa pot riposta. Practic sunt pusa intr-o situatie de mijloc si bat pasul pe loc.
Urasc oamenii care dupa o perioada de liniste aparenta arunca o bomba si te intorc peste cap. Si ma urasc pe mine pentru ca nu pot fi atat de drastica pe cat ar trebui. Si am impresia ca pentru a fi mai drastica si mai directa decat sunt ar trebui sa ma inchid intr-un balon si sa nu il mai sparg in veci.
Si daca nu ati inteles nimic din acest post nu va faceti griji, nici eu nu pricep unele lucruri...

Prima zi de scoala

V-am spus eu intr-un post anterior ca am o prietena buna care e invatatoare. Ei bine, maine dimineata ma voi trezi ca orice elev obisnuit la ora 7 si ma voi indrepta spre scoala unde voi participa la festivitatea de deschidere a anului a clasei a II-a. Sincer de abia astept sa ii vad pe pitici care sunt absolut adorabili.
Voi ati observat ca de cele mai multe ori atunci cand incepe scoala incep si ploile indiferent ca era 1 septembrie sau 15? Eu asa tin minte ca tot timpul era noros sau ploua. Cand eram eleva spuneam ca si cerul plange pentru ca s-a sfarsit vacanta. =))

Poezie

Am gasit aici o poezie  care mi-a placut mult.

Zodia racului
de Octavian Paler

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

Plictiseala

De cand am venit acasa am o stare tare aiurea. In afara de faptul ca m-am intalnit cu prietenele de care imi era foarte, foarte dor e o plictiseala totala. Am de invatat pentru o nenorocita de restanta si numai la economie nu-mi sta capul. Nici pofta de mancare nu mai am desi am in frigider mancarea mea preferata. Nici ciorba de burta nu are acelasi gust cand o mananci singur. Paradoxul e ca imi place sa fiu singura, dar poate nu asa de mult timp.
Mi-e dor de o iesire in oras, de o zbantuiala cu prietenii. De abia astept sa treaca restanta.

Principii

Nu sunt o persoana cu idei putine si fixe, dar am anumite principii de la care nu ma abat si de la care tind sa cred ca nu ma voi abate. Oricum niciodata sa nu spun niciodata pentru ca nu stiu in ce situatii voi fi pusa.
Multi spun ca sunt teribil de incapatanata si ca ce mi-am pus in cap nu imi mai scoate nimeni. Uneori am castigat, alteori am pierdut, dar de cele mai multe ori am facut ce am vrut EU. Nu sunt in stare sa fac compromisuri, nu am fost in situatii in care sa fiu constransa sa le fac. Oricum in incapatanarea mea nu cred ca le-as face. De multe ori prefer sa dau cu capul mai tare, dar sa fiu convinsa ca oricat de mult ar durea o fac ca pe viitor sa imi fie bine.
Sunt orgolioasa, dar recunosc cand gresesc, invat din greseli si incerc sa nu le repet, dar nu stau sa ma plang prea mult. Uneori privesc prea in fata, iar cand ma uit inapoi nu imi vine sa cred cat timp a trecut.
Toate acestea ar putea fi privite ca si defecte, dar adesea s-au dovedit a fi niste calitati/arme/scuturi al naibii de bune.

When I grow up

Cand eram mica daca ma intreba cineva ce vroiam sa ma fac cand o sa fiu mare raspundeam "printesa". Degeaba mi se explica ca "printesa" nu e meserie, nu, nu si nu, eu o sa fiu printesa. Apoi, dupa ce am mai crescut stiam clar ... eu o sa fiu invatatoare sau educatoare. Clasele I-VIII le-am urmat la un liceu pedagogic, iar la sfarsitul clasei a VIII a cand trebuia sa ma inscriu la liceu nu era nicio indoiala, voi ramane in cadrul aceluiasi liceu. A fost nevoie de un mic hop si de o dezamagire pentru a-mi schimba hotararea la 180 de grade. M-am inscris la un liceu cu profil economic, in prima saptamana in clasa a IX a plangeam ca nu imi place, apoi treptat m-am obisnuit. A inceput sa-mi placa, din ce in ce mai mult, sa descoper un colectiv frumos si cativa profesori adevarati.
Acum cateva zile a fost intrebata daca nu imi pare rau ca nu am ramas la liceul pedagogic. Am raspus ca nu stiu. Si chiar nu stiu. A fost visul meu de aproape de cand ma stiu, am prietena foarte apropiata care e invatatoare si stiu cata satisfactie are, dar de asemenea stiu cata munca e si cat de aiurea e sistemul de invatamant la noi.
In momentul de fata urmez facultatea de stiinte economice si sincera sa fiu nu imi displace, dar nu imi creaza acel zambet pe fata si nici inima nu imi tresare la fel ca si cand aud cuvintele "educatoare/invatatoare".
Tu ce ai vrut sa te faci cand ai fost mic? Oare visele copilariei se sting cand se lovesc de realitate?

... si totusi am fost printesa. Printesa bunicilor. :D